Zece admirabile proze absurde-satirice la adresa valorilor religios-moral-umane. Interzis în Polonia natală, emigrat în Argentina unde şi-a scris cărţile, Gombrowicz (1904-1969) este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori moderni.

Aproape toate temele literaturii nonconformistului Gombrowicz se regăsesc în monologul tînărului evreu întors deziluzionat de pe front:

„În pustiul care se căscase brusc în viaţa mea, nu-mi mai rămînea nimic altceva decît să devin comunist. Pentru mine, termenul acesta nu are un conţinut ideologic concret, un program politic, un balast. Ba dimpotrivă, folosesc acest cuvînt tocmai pentru ce este străin, ostil şi incomprehensibil în înţelesul lui; dar, mai presus de orice, pentru ceea ce îi face pînă şi pe indivizii cei mai serioşi să ridice din umeri sau să scoată din ei ţipete de groază.

Dar, dacă totuşi trebuie să existe şi un program, ei bine, uite: cer şi insist ca totul – taţii şi mamele, rasa şi credinţa, virtutea şi logodnicele – să fie naţionalizat şi raţionalizat pe cartelă în porţii egale şi corespunzătoare. Cer – şi susţin această cerere în faţa întregii lumi – ca mama mea să fie tăiată în bucăţele şi să se dea cîte o bucăţică oricui nu este suficient de zelos în rugăciuni; şi la fel să se procedeze şi cu tatăl meu, care să fie împărţit indivizilor lipsiţi de rasă.

Şi mai cer ca toate zîmbetele, farmecele şi cochetăriile să fie furnizate numai atunci cînd dorinţa a fost explicit formulată, iar orice scîrbire nejustificată să fie pedepsită cu încarcerarea într-o casă de corecţie. Iată programul meu! Cît despre metodă, ea constă mai ales în rîsul strident, dar şi în privitul chiorîş... Şi poate că nici nu sînt comunist, doar un pacifist militant.

Străbat lumea, navighez în abisul acesta de idiosincrazii incomprehensibile şi oriunde zăresc vreun sentime