Marul discordiei este posibil sa fie, intr-adevar, desemnarea candidatului prezidential. Nu acum. Nu mai mult sau mai putin oficial, nu mai ambiguu sau mai raspicat. Si de fiecare data cand e pusa intrebarea. Si specificandu-se ca, in orice conditii, evident, tinand de normalitate, unicul candidat asumat de partidele care compun USL este Crin Antonescu. Ce inteleg prin formularea „in orice conditii normale”?
In analizele anterioare, am prezentat toate argumentele necesare care conduc, implacabil, la concluzia ca viitorul presedinte al Romaniei va avea un mandat de cinci ani. Si va dispune de prerogativele extinse pe care a reusit sa le cumuleze Traian Basescu in incercarea sa, partial reusita, de a fi jucator.
In aceste conditii, pentru PSD, in mod obiectiv, apare o amenintare. Nu ma refer la faptul ca cel mai mare partid al Romaniei, in urma unei intelegeri cu liberalii, a convenit sa preia functia de prim-ministru, dar, in schimb, sa-l sustin pe Crin Antonescu la prezidentialele de la sfarsitul anului viitor. Ma gandesc la cu totul altceva. In primul rand, la faptul ca, mandatul fiind de cinci ani si nu de patru, viitorul prim-ministru, nominalizat dupa alegerile parlamentare din 2016, va putea fi, cel putin teoretic, „jucat” de catre cel care va fi presedinte la acea data. Teoretic cel putin, dar si practic, inteleg ca PSD-istii au o mare si dureroasa incertitudine. Daca USL va rezista pana atunci, consolidat fiind de consacrarea binomului Ponta prim-ministru – Antonescu presedinte, ce garantii ar exista ca in 2016 Crin Antonescu il va nominaliza tot pe Ponta sau tot o persoana desemnata de PSD pentru functia de premier? De ce nu ar face el, pentru ca actuala Constitutie ii permite acest lucru, toate jocurile in favoarea unui candidat PNL sau al unei alte coalitii care s-ar putea forma cu acel prilej?
O a doua neliniste, si ea legitima, vizeaza
