- Editorial - nr. 233 / 28 Noiembrie, 2007 Daca ne luam ragazul sa poposim un pic pe pragul cernit al Tarii Fagilor, ziua de 28 Noiembrie 1918 este o carte deschisa a durerii si maririi neamului nostru. Si primele cuvinte ale acestei carti ne spun ca fara Bucovina n-avem tara. Bucovina, cu Putnele, Sucevitele, Voroneturile si Cosminele ei, este insa si inima istoriei noastre. Caci Bucovina nu este granita, ci vatra, inima unui neam. Leaganul unei istorii. Si vatra, inima, nu poate fi data nimanui, niciodata. Ea poate fi numai incalcata, pusa-n lanturi si tinuta, pana ce dreptatea Providentei vine si-i tranteste pe asupritori la pamant. Si ziua aceasta a restaurarii dreptatii in lume va veni! (…) Credem prea mult in viitorul de aur al neamului, ca sa nu profetim invierea bisericilor lui Stefan cel Mare si implinirea din nou a geografiei romanesti." (Vasile Posteuca, poet bucovinean) La 28 Noiembrie 1918, a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu Romania, moment istoric important in faurirea statului national unitar roman, alaturi de unirea Basarabiei - la 28 Martie - si de unirea Transilvaniei - la 1 Decembrie 1918. Bucovina, in traducere "Padure de fagi", este numele dat Tarii de Sus a Moldovei lui Stefan cel Mare si Sfant, de catre austrieci, in 1775. Dupa pacea incheiata la Kuciuk-Kainargi in 1774, in urma razboiului ruso-turc inceput in 1768, austriecii, ca recompensa ca i-au ajutat pe turci, le-au cerut acestora "o rectificare de frontiera in sudul Galitiei", necesara trecerii din Transilvania in Galitia, nou anexata. Astfel, Turcia a cedat Austriei un "coridor" ce cuprindea nu o fasie ingusta de teren, ci intreg tinutul Cernautilor, cea mai mare parte a tinutului Sucevei, vechea capitala a Moldovei, cu mausoleul descalecatorilor de la Radauti si cu mormantul lui Stefan de la Putna. In zadar au protestat boierii si clerul, in frunte cu domnitorul Grigore Ghica,