In timp ce fostul presedinte Iliescu e chemat sa dea socoteala pentru rolul sau in mineriada din 13-15 iunie 1990, apar noi date care dezvaluie in intregime brutalitatea atacului impotriva miscarii prodemocratice din Romania.
Faptul ca s-a scurs atat de mult timp pana la desfasurarea unei anchete reale e dovada puterii elitei politice comuniste din Romania, a carei autoritate a ramas in mare masura necontestata in ultimii 15 ani, in ciuda interludiului de centru-dreapta 1996-2000.
Lipsa investigarii evenimentelor din iunie 1990 a servit doar la intarirea acuzatiilor protestatarilor din Piata Universitatii cum ca in Romania nu a avut loc o revolutie. Chiar si condamnarea liderului minerilor, Miron Cozma, s-a bazat pe rolul sau in mineriada din septembrie 1991, si nu pe agresiunea mult mai grava din iunie 1990.
Aflam acum ca numarul real al mortilor din iunie 1990 poate fi mult mai mare decat cifra oficiala (de sase decedati), care in general nu a fost pusa la indoiala la vremea respectiva nici macar de presa internationala.
Asociatiile victimelor sugereaza ca numarul victimelor poate urca pana la 100-150 de morti si ca multi din cei decedati au fost ingropati la Cimitirul Straulesti, in gropi care acum sunt nemarcate.
Marturiile unora dintre cei arestati si detinuti la Magurele arata abuzuri obisnuite ale erei comuniste, printre care batai, amenintari cu executia sumara si incercari de a stoarce marturii mincinoase de la detinuti.
Care erau obiectivele reale ale autoritatilor FSN care au organizat mineriada?
Presiunea comunitatii internationale a jucat un rol in eliberarea detinutilor si reaparitia publicatiilor opozitiei la cateva zile de la incheierea violentelor. Totusi, intrebarea fundamentala trebuie sa vizeze obiectivele reale pe care le aveau autoritatile FSN cand au lansat mineriada. @
