E drept că atunci când preşedintele Băsescu se exprimă în chestiuni delicate care-l depăşesc - cum ar fi problema asta cu scăderea natalităţii şi uterul româncelor - spune lucruri "trăsnite". Drept pentru care un grup vajnic de feministe s-a şi sesizat din oficiu şi a pus de-un protest civic la poartă la Cotroceni.
Dar Băsescu a fost taxat NU pentru ceea ce a spus, ci pentru CUM a spus. El s-a exprimat nepotrivit despre nişte realităţi incomode pe care, ca să le băgăm sub preş, protestăm că forma de exprimare a fost ofensatoare.
Este vorba de o realitate "matematico-biologico-antroplogico-demografică": cine face mai mulţi copiii, îşi adjudecă viitorul societăţii. S-a întâmplat în Kosovo, unde albanezele au fost atât de harnice la făcut copiii încât au ajuns să câştige independenţa unui stat, prin modificarea drastică a componenţei etnice a populaţiei. Nu zic că este bine, nu zic că este rău, ci doar că studiile arată că aşa se întâmplă, pur şi simplu, pe cale naturală. Poate să ne convină, poate să ne doară, dar cred că mai degrabă ar trebui să discutăm public, deschis, fără tabu-uri, menajamente, idei preconcepute, "feminisme" şi "politically correctness"-uri made in USA despre cum s-a ajuns aici şi ce se poate face. Dacă chiar vrem să facem ceva, nu doar să dăm jos un preşedinte.
Altfel, pe majoritatea adolescentelor şi tinerelor nu le interesează absolut deloc ce spune preşedintele, un academician, o activistă feministă sau un specialist de vază în chestiunea lipsei de patriotism demografic "fertil" şi dacă nu vedem asta, ne îmbătăm cu apă rece. Subiectele arzătoare în societate sunt altele: Alexandra Stan, accidentul din Muntenegru, situaţia Stelei la UEFA în "dosarul Valiza" şi tot aşa.
Puştoaicele şi tinerele pentru care luptă feministele împotriva tiraniei masculine ascultă cu urechile pâlnie, extaziate, la poveştile
