Surprinzator sau nu, arheologia a facut un mare pas inainte o data cu utilizarea fotografiei aeriene. Pentru prima oara erau vizibile unele imagini de ansamblu, devenea evidenta legatura dintre detalii, putea fi descifrata relatia dintre ce este cladit si mediul natural. Inceputul pare sa fie legat de Anglia anului 1906, an in care P.H. Sharpe fotografia dintr-un balon militar in zbor de incercare monumentul megalitic de la Stonehenge.
Ceva mai tarziu, in anii â30, cu aparate de fotografiat, dar si cu aeronave ceva mai avansate debuteaza Guy Crawford, considerat intemeietorul relatiei dintre arheologie si fotografia aeriana. El descopera orele in care lumina solara scoate la iveala detalii ascunse, constructiile mascate de vegetatie, relatia dintre terenurile agricole actuale si vechile asezari. "Fotografia aeriana", spunea Crawford in 1938, "a dat arheologiei o unealta la fel de pretioasa ca telescopul pentru astronomie".
L-au urmat George Allen, Antoine Podebard si George Johnson, ceva mai de curand Georg Gerster, care a publicat o selectie de 250 de aerofotografii pe teme arheologice, fragment minuscul al unei arhive enorme, aranjate tematic: "Cultura si natura", "Sate si orase" si "Ziduri si granite". El ne poarta departe de locurile iubite de Crawford, precum castelul Maiden din Dorset, cu fortificatiile sale in forma de inele concentrice, in locuri ca Hatra din Irak, un cerc de coline nisipoase inconjurand o piata centrala aparata de ziduri, in capitala Mezilor din Hamadan (Iran), cu strazi care arata ca spitele unei roti cu o piata in centru si cu structuri defensive pe toata circumferinta, pe varful unui deal de langa Aleppo (Siria), de unde fortareata pare ca se scurge in orasul de astazi.
Inevitabil, ajungem si la monumente construite parca pentru a fi vazute de sus, asta cu mult amar de vreme inainte de inceputurile istoriei zborului. P