Tânărul actor nu îşi concepe existenţa făcând altceva în afară de teatru. Deşi cântă şi într-o formaţie, muzica sa este o îmbinare între sunet şi elemente de actorie. Prietenii săi spun despre Paul că e un om cu un mare simţ al umorului. Lucrul acesta se vede nu numai pe scena de teatru, unde gesturile sale stârnesc uneori hotote de râs ci şi în clubul unde cântă, alături de prietenul său Vizi, cover-uri după piese celebre, dar şi parodii după manele sau melodii româneşti.
Teatru la îndemnul mamei
Paul a ajuns să studieze teatrul dintr-o întâmplare. „Eram înainte de examenul de capacitate şi mama mi-a sugerat să aleg şi teatru printre opţiunile mele pentru liceu. Am ascultat-o şi am fost admis la liceu la secţa actorie”, spune Paul. N-a regretat nici un moment decizia luată, chiar dacă liceul a fost mult mai greu decât se aşteptase. „Eram la clasa actriţei Melania Ursu în Cluj şi deşi eram nişte copii învăţam poezie protestatară, dar făceam şi exerciţii dramatice legate de moarte şi sex, ceea ce pentru noi a reprezentat o maturizare mult prea rapidă”, spune Paul.
Chemarea scenei
Actorul a urcat pe scena teatrului încă din timpul liceului, lucru care l-a bucurat, dar l-a şi dezamăgit, pentru că văzuse şi culisele neplăcute ale teatrului. „În timpul liceului mă bucuram să pot juca orice. Aş fi spălat şi pe jos doar să fiu în teatru. Partea proastă era că vedeam şi latura urâtă a acestuia, iar la un moment dat mă gândeam să renunţ. Am avut noroc că o persoană foarte specială în viaţa mea, m-a făcut să văd şi partea frumoasă a teatrului şi am continuat”. După admiterea la Universitatea de Artă Teatrală, Paul şi-a dat seama că nu poate trăi fără teatru. „Teatrul e singurul lucru în viaţa mea de care nu m-a putut lăsa. Am încercat să fac şi altceva, dar nu pot, e ca un drog. Nu ştiu ce va fi pe viitor, ştiu doar că vreau să fac