Macar dintr-un anumit punct de vedere, viitoarele parlamentare ar putea marca incheierea unui ciclu politic. Dupa 16 ani de prezenta neintrerupta in Parlamentul Romaniei, PRM ar putea ramane in afara legislativului.
Chiar daca unii posibili candidati ai partidului, in frunte cu C.V. Tudor, ar putea sa castige vreun colegiu, pe ansamblu, e greu de crezut ca PRM va trece pragul de 5 la suta.
La europarlamentare PRM n-a reusit, iar la locale rezultatul a fost modest. Un esec in toamna ar insemna desigur si scoaterea la pensie a senatorului Corneliu Vadim Tudor, o ipoteza pe care, desigur, tribunul o respinge cu vehementa invocand din nou teoria conspiratiei si a furtului care priveaza PRM de procentele sale reale.
De fapt, dupa cum C.V. Tudor stie prea bine, vremea PRM a cam trecut. Mesajul nationalist gol de orice alt continut, din partea unui partid cu ideologie si orientare incerte nu mai are cum sa mai prinda, mai ales acum, in Romania.
Sunt foarte putini cei care mai cred ca Ardealul poate fi luat precum o bucatica de zahar si carat in Ungaria, iar apartenenta la Uniunea Europeana si NATO transforma aceasta ipoteza intr-una de-a dreptul fantezista.
In multe tari europene exista partide nationaliste si chiar extremiste insa niciunul nu este complet lipsit de orice alt continut, asemeni PRM. In aceste conditii, palamaresul adunat de partid in cei 16 ani de stationare pe prima scena este cu adevarat remarcabil si arata cat de adanca a fost inapoierea politica pe care, se pare, ne pregatim sa o depasim.
PRM a fost partid de guvernamant, a avut un candidat la prezidentiale ajuns in turul al doilea, ca iepure pentru Ion Iliescu, insa totusi pe baza voturilor obtinute. A fost mereu partidul curtat, mai pe fata, mai in clandestinitate, pentru trecerea unor initiative la vot strans.
Mare par
