Nu mai este printre noi Sergiu Grossu, unul din reperele crestine ale timpului contemporan, o constiinta luptatoare, net anticomunista. Demnitatea si fermitatea sa l-au facut respectat pana la urma chiar si de cei care au vrut sa-l minimalizeze. Dar in fata rectitunii cedeaza si cei misei. Anul viitor ar fi implinit venerabila varsta de 90 de ani. Dl Grossu a fost tot timpul constient de faptul ca lupta cu un diavol si prin toata activitatea sa a dovedit ca inainte ca Reagan sa lanseze faimoasa formula "imperiul raului" cu referire la URSS si aliatii sai domnia sa stia dinainte ce rau mare este comunismul. A fost unul din sustinatorii asociatiei religioase Oastea Domnului si a suferit de persecutii dupa ce aceasta imediat dupa razboi a fost interzisa. In 1958 a fost condamnat impreuna cu sotia Nicole Grossu la 12 ani de inchisoare. Dupa eliberare a ales calea exilului. A ajuns la Paris unde a intemeiat revista Catacombes. Tot in strainatate a scris cele mai multe carti dintre care se distinge Calvarul Romaniei crestine, marturie de neclintit despre ororile pe care toti romanii legati de Hristos, indiferent de biserica din care faceau parte, le-au suferit. Sotia sa, trecuta la cele vesnice acum 13 ani, este autoarea volumului memorialistic, Binecuvantata fii, inchisoarea mea, volum de o mare sensibilitate, ecranizat acum sapte de ani de Nicolae Margineanu, cu Maria Ploae in rolul principal.

Personal il asociez pe dl Grossu lui Richard Wurmbrandt, alt luptator de anvergura impotriva raului. Amandoi au inteles ca adevaratul om de credinta nu se poate refugia in asceza si contemplativitate atunci cand la suprafata lumea este intrata pe mana demonului. Avem nevoie de actiune directa, iar ei prin faptele lor au demonstrat aceasta. Punand astfel in legatura credinta religioasa cu actiunile pentru apararea drepturlor omului cei doi sunt modele de urmat mai al