Puterea de a duce un proiect pâna la capat

Aud sau citesc tot mai des in ultima vreme despre "criza lecturii", despre criza fara precedent a industriei editoriale de la noi, cu o cadere economica de peste 40%! , despre institutii de cultura ale statului care au tribalizat si talibanizat spatiul cultural autohton. O lume cu vesti urâte, rele sau proaste pentru creatorii de limba literara româneasca. O lume gata sa nu mai creada decât in salvarea personala si intr-un spirit demolator ori revansard. O lume de azi pe mâine care sper sa trezeasca la timp. In aceste circumstante deloc favorabile unei dezbateri ample si critice despre eficienta institutiilor menite sa-i apere si sa-i promoveze pe scriitorii români, fac public, in linii mari, si prin aceste rânduri, proiectul meu de a conduce Uniunea Scriitorilor din România in urmatorii patru ani. Un proiect ce mi-l doresc a fi analizat si comentat cu profesionalism de catre toti cei ce vor ca breasla noastra sa-si recâstige prestigiul de altadat.

Programe, organizaresi marketing cultural

Faptul ca tot mai multi scriitori români contemporani se afla la limita subzistentei stârneste ingrijorare si tot mai multe critici publice. Institutiile culturale ale statului sunt dezinteresate de opera si biografia creatorului de limba româna. Evident, cu exceptiile de trib politic si literar care confirma regula generala a indiferentei! Aceasta situatie deloc favorabila membrilor Uniunii Scriitorilor trebuie sa ne dea curajul de a oferi câteva solutii de salvare. Vina ca scriitorii români sunt saraci trebuie sa fie asumata de clasa noastra politica, dar si de cei care au administrat pâna acum Uniunea Scriitorilor. "Saracia" noastra a venit odata cu pierderea investitiei simbolice si chiar materiale in scriitori, asa cum s-a intâmplat pâna in 22 decembrie 1989. Disparitia Fondului Literar, o "casa de aj