Doctorul Bulic al lui Sorin Titel mi-a amintit, v-am spus ieri, de doctorul veterinar Mihãiescu, cel care cînta arii de operã printre vaci şi s-a cãsãtorit cu o telefonistã cam curvã, dar destul de drãguţã (i-am uitat numele mic; îi ţin minte doar sînii mari, gura rujatã, mîinile subţiri, ca şi talia ce clãtina, ca pe-o crenguţã, douã fese coapte; avea şi o pungã cu lozuri în plic şi, o datã, cu Adi Cusin sosit la mine, ne-am ruinat). Ceea ce mã face sã insist asupra doctorului veterinar Mihãiescu este altceva. Scãmoşilã adus de mic de la Fãlticeni de la un doctor, mi se pare dermatolog (evreu), nu prea creştea, era extrem de delicat şi mofturos. A fost consultat de veterinarul Mihãiescu! S-a prezentat fredonînd o arie celebrã, l-a prins de ceafã, i-a bãgat un termometru în fund, l-a scos, l-a privit: nu are febrã. Dupã ce l-a mai pipãit, a zis grav: "Are o oarecare întîrziere în dezvoltarea coiţelor. Sã-i facem nişte extras de splinã! Ei bine, dupã vreo douã injecţii cu extract de splinã, Scãmoşilã, deşi nu şi-a mãrit vizibil coiţele, a început, pur şi simplu, nu sã miaune ca tot motanul, ci sã ragã! Adicã, în loc de "miau" urla "maaauuu!" Îl auzeau oamenii noaptea pe dealuri: "E motanul doctorului!" Tot ca un efect al tratamentului a fost şi dispariţia cîtorva gãini de-ale gazdei. N-o sã credeţi, dar delicatuL Scãmoşilã, tare-n coiţe acum, înghesuia cãte-o gãinã între coteţ şi gard, o imobiliza, şi începea s-o mãnînce de vie!!! De la tîrtiţã, unde-i mai moale, spre cap! Cam la a treia gãinã a fost prins asupra faptului! Era clar, reuşise sã haleascã de data asta, doar o jumãtate de gãinã, cealaltã, cu cap şi cioc, încã mai cîrîia!! I-am plãtit gazdei şi am început sã-mi ţin ferocele-n casã! ªi, ca totul sã parã şi mai neverosimil (dar, jur cã-i autentic), doctorul veterinar avea un frate geamãn tot veterinar! Într-un sat alãturat. Niciodatã nu ştiam care era