Într-o zi oarecare din 1945, tânărul scriitor îşi pierde viaţa într-un accident mortal. Marţi, 29 mai 1945, pe la ora 14.00, scriitorul, gazetarul şi profesorul Mihail Sebastian, în vârstă de 38 de ani, se duce spre Universitatea Liberă Democratică din Bucureşti.

Este ziua în care urmează să susţină o prelegere despre Balzac, primul său curs de literatură universală. La ora 15.00, traversează staţia de tramvai de la Biserica Sfântul Nicolae şi este accidentat de un camion, pe Bulevardul Regina Maria. Un sfert de oră mai târziu, încetează din viaţă. A doua zi are loc înmormântarea, la Cimitirul Evreiesc Filantropia, unde vin nenumăraţi intelectuali. Dintre ei nu lipsesc Camil Petrescu, Geo Bogza, Perpessicius, Petru Comarnescu, Al. Philippide, Cella Serghi, Ion Biberi, Anton Bibescu.

Intelectual, evreu, român şi francofil

Portretul celui care s-a născut Iosef Hechter, fiu al unei familii de evrei din Brăila, şi a devenit mai târziu Mihail Sebastian, se conturează la întâlnirea dintre evreitatea şi românitatea sa, pe care a reuşit să le armonizeze. În „După două mii de ani", carte esenţială pentru destinul său şi pentru cultura română, scria astfel: „Mi se pare mai urgent şi mai eficace să realizez în viaţa mea individuală acordul valorilor iudaice şi al valorilor româneşti, din care această viaţă este făcută, decât să obţin sau să pierd nu ştiu ce drepturi civile. Aş vrea să cunosc bunăoară legiuirea antisemită care va putea anula în fiinţa mea faptul irevocabil de a mă fi născut la Dunăre şi de a iubi acest ţinut."

Această aspiraţie a fost permanentă, de la debutul din 1926, în cotidianul „Politica", şi până la „Insula", piesa de teatru scrisă în 1944, cu un an înainte de a muri. Activitatea sa de gazetar la „Cuvântul", „Rampa", „Revista Fundaţiilor Regale" sau „Viaţa românească", de până în 1940, arată un intelectual al nuanţel