Nu e de mirare ca, in Romania, lumea, aflata inca sub puterea unor vechi deprinderi, calca rar pragul cabinetelor de psihologie. La noi, oamenii sint obisnuiti sa-si rezolve problemele de ordin intim, familial, "spovedindu-se" la intimplare, cerind sfatul vecinilor, pendulind intre circiuma, biserica si "vrajitorie". La sfirsitul articolului "Psihologul de familie - intre moft si necesitate", publicat cu citeva luni in urma in paginile Ziarului de Iasi, semnalam, printre altele, faptul ca, la initiativa d-nei conf. dr. Mariana Caluschi, sefa Catedrei de Psihologie a Universitatii "Petre Andrei din Iasi", membru al Colegiului National de Psihologie, si a altor cadre didactice de la aceeasi institutie, precum si a unor personalitati in domeniu, urma sa fie constituita Asociatia Psihologilor de Familie din Romania. Intre timp, demersurile se pare ca au cunoscut o evolutie pozitiva. Am considerat initiativa salutara, aceasta fiindca, spre deosebire de Occident, unde familia beneficiaza din partea statului si a societatii de un sprijin bine articulat la nivel institutional, in Romania, ca mai pretutindeni in tarile fostului lagar socialist, aceasta celula primara a societatii, familia, a fost lasata in degringolada, facind cu greu fata "libertatilor" si legilor necontrolate ale economiei de piata care au transformat societatea noastra intr-un adevarat infern. Speram ca aceasta asociatie, intrindu-si in drepturi, va promova statutul de "psiholog de familie" ca pe o profesie (aidoma medicului de familie), fapt care ar putea determina, in timp, o normalizare si o insanatosire a climatului social (poate si politic) in care ne-a fost dat sa traim. Cred ca, in toata aceasta perioada, trebuie sa acordam atentie nu numai asigurarii bunastarii populatiei, ci si confortului psihic necesar unei natiuni care, din pricina vicisitudinlor istoriei, a fost si este nevoita sa treaca prin