Cand resursele de vointa politica si stiinta a traducerii gandurilor in fapte se sfarsesc, uite ca putem astepta solutiile si din alta parte. Elucidarile pe care le ofera delegatia Fondului Monetar International cu referire la pensiile speciale o demonstreaza cu prisosinta.
De fapt, ce inseamna o "pensie speciala"? Dupa unii, ea este echivalentul unui privilegiu garantat pentru anumite categorii de cetateni. Daca e privilegiu, se cheama ca este exceptie de la regula si ca nu toata lumea beneficiaza de asa ceva. si este speciala, pentru ca nu este ordinara, atat din punct de vedere calitativ (nu e de nasul oricui!), cat si cantitativ (mai mult decat ceilalti, programati la pensiile obisnuite). Vorbind despre "pensii speciale", vorbim astfel de supravietuirea unei abordari nedemocratice a rasplatilor pentru munca depusa in slujba patriei prin vointa statului si din banul public.
Este vorba despre o transmitere spre noi a modului de a vedea caracteristic epocilor dinainte de modernitate, pe vremea cand un potentat anume (print laic ori ecleziastic) socotea ca X merita mai mult decat Y in virtutea unor inzestrari ale sale deosebite. Unii se nasteau cu asemenea venituri in virtutea apartenentei lor la aristocratie. Altii le meritau pentru ca adusesera un serviciu extrem de riscant, sau de performant, sau de atipic suzeranului lor. In fine, altii primeau suma respectiva de bani ca o compensatie pentru te miri ce pierderi.
Astazi, in Romania, pensiile speciale nu se mai dau nobilimii de sange, ci celei de curte, garzii pretoriene, spionilor si contraspionilor, altor slujbasi din grajdurile si bucatariile princiare. Printii insa nu mai sunt, nici ei, printi, ci alesi ai poporului. In aceste conditii, te-ai astepta sa se dea cu precizie seama despre slujbele aduse in serviciul patriei si despre modul cum sunt ele recompensate. Numai ca democratia
