"Nu mi se pare ca pragmatismul este domeniul in care excelam", spunea intr-un recent interviu acordat Ziare.com academicianul Laurentiu M. Popescu, poate cel mai mare cercetator roman in viata.
Telocitele descoperite de domnia sa sunt studiate in toata lumea si ar putea deveni in curand leacul pentru regenerarea unor organe vitale, in primul rand inima. De la insulina incoace, este cu siguranta cea mai mare descoperire a cercetarii romanesti. Ca dovada, academicianul Laurentiu M. Popescu este, cum se zice, "in carti" pentru premiul Nobel.
Academicianul Laurentiu M. Popescu, despre ''betele in roate" puse cercetarii - Interviu Ziare.com
Si, totusi, domnia sa spune ca ar fi multumit, daca tot nu este ajutat, macar sa nu ii fie puse bete in roate. Ce inseamna ele? De la delatiuni ieftine, care tin de natura umana, de zatul unor constiinte, pana la lipsa finantarii. Si aici ajungem la pragmatism.
Cercetarea romaneasca este, nu de azi de ieri, Cenusareasa societatii romanesti. Mai toate guvernele au socotit ca investitia in cercetare este un lux posibil abia dupa ce alte nevoi sunt acoperite. Si cum nu au fost niciodata acoperite, cercetarea a primit mereu resturi, doar cat sa nu se spuna ca a fost complet ucisa. Toti guvernantii au crezut ca astfel sunt pragmatici, fiind de fapt cat se poate de fraieri.
Pentru ca investitia in cercetare este investitia in viitorul tarii, in forta ei economica, in pozitia ei in cadrul competitiei mondiale, este investitia care iti tine valorile in tara, care sporeste un prestigiu ce apoi functioneaza ca magnet important pentru investitori.
A socotit cineva cati tineri valorosi au plecat din Romania in ultimii ani, in toate cele patru zari pentru a face parte din proiecte de cercetare pe la mari universitati ale lumii?
Inclusiv telocitele descoperite de aca
