În municipiu a existat una dintre cele două brigăzi naţionale de radiolocaţie, dotată cu aparatură de producţie rusească
Până în 2000 au existat în Ploieşti o mare unitate de radiolocaţie, resposabilă pentru toată zona de est a ţării, singura şcoală de aplicaţie a acestei arme şi mai multe unităţi ale forţelor aeriene române dotate cu radare, mai întâi ruseşti şi apoi poloneze. "Chiar dacă un stat dispune de unităţi terestre de elită, de nave de luptă performante sau de tancuri ultra-moderne, dacă acestea sunt distruse din aer, teritoriul ţării este ca şi cucerit de adversar, de aceea, supravegherea permanentă, prin radiolocaţie, a spaţiului aerian este vitală", ne-a spus câteva dintre secretele acestei arme generalul Constantin Mălăescu, unul dintre cei şase comandanţi care au condus de-a lungul timpului brigăzile de radiolocaţie din ţara noastră.
Nu e ca la televizor
Pentru el, cei care au activat în acest domeniu sunt ca nişte cercetaşi vigilenţi care supraveghează 24 de ore spaţiul aerian pentru descoperirea şi identificarea tuturor aeronavelor din spaţiul aerian al ţării şi de dincolo de frontiere.
"Majoritatea oamenilor cred că pe ecranele radarelor se văd avioanele sau elicopterele în zbor, ca la televizor. Este vorba însă de nişte puncte luminoase cărora operatorii le determină coordonatele de zbor şi caracteristicile acestora pe care le transmit la punctele de comandă ale unităţilor sub formă de mesaje care indică numărul atribuit aeronavei, locaţia acesteia etc. Aceste mesaje ajung până la punctul de comandă de nivel naţional de unde se iau decizii în consecinţă", explică Constantin Mălăescu.
Interesant este că, în existenţa de peste 30 de ani a brigăzilor, acestea au avut numai câte trei comandanţi fiecare, şi toţi şi-au desfăşurat activitatea şi în Ploieşti, în diferite perioade. Cinci dintre ei au fost avansaţi generali
