Este numit ucigaşul silenţios, pentru că, în primele stadii, boala nu are simptome şi, cel mai adesea, este descoperită târziu. Cunoaşterea factorilor de risc şi controalele periodice după vârsta de 40 de ani îţi pot salva viaţa. Pentru cancerul ovarian nu există teste specifice de depistare, ca în cazul cancerului de sân sau în cazul celui de col uterin. În plus, nici ecografia nu este un examen medical relevant pentru diagnosticarea cancerului de ovare.

Această formă de cancer se află pe locul patru în ceea ce priveşte cancerele ginecologice, iar statisticile internaţionale sunt dure, fiindcă arată faptul că majoritatea cazurilor sunt diagnosticate în stadii avansate, când viaţa pacientelor nu mai poate fi salvată.

Doar patru medici de familie din cinci reuşesc să identifice în mod corect simptomele cancerului de ovare şi trimit pacientele către specialiştii ginecologi sau către oncologi, pentru teste suplimentare.

Nu toate tumorile ovariene sunt maligne

De-a lungul vieţii, majoritatea femeilor au cel puţin un chist ovarian. Dar acest lucru nu indică un risc sporit de a face cancer de ovare, fiindcă majoritatea tumorilor benigne se resorb de la sine. Totuşi, dacă acestea nu dispar, diferenţa dintre tumorile benigne şi cele maligne se face prin examene clinice, ecografii şi prin analize serologice care pun în evidenţă markerii tumorali.

Frecvenţă

Patru cazuri de cancer ovarian din cinci sunt descoperite la femei de peste 40 de ani.

Se confundă cu tulburările digestive

Tumorile canceroase ovariene produc mai ales tulburări de natură digestivă. O persoană afectată poate resimţi disconfort abdominal, balonări, gaze, dar şi oboseală şi lipsa poftei de mâncare. Din acest motiv, şi medicii confundă simptomele ce apar în cazul cancerului de ovare, cel m