A jucat 10 ani pentru echipa buzoiană, fiind pe teren în 1978, când s-a reuşit prima promovare în eşalonul de elită. Alţi 20 de ani i-a bifat ca preşedinte al clubului, din 1991 şi până în prezent.
A crescut în Ghencea dar destinul l-a legat pentru totdeauna de oraşul Buzău şi implicit de clubul Gloria, unde a cunoscut cei mai frumoşi ani din cariera de fotbalist.
Fostul fundaş din prima generaţie de aur a Gloriei Buzău, formaţie cu care a scris istorie în anii '70 - '80, atunci când s-a reuşit în premieră promovarea în prima ligă dar şi cea mai bună performanţă din istoria clubului, un onorabil loc 5 în divizia A, în sezonul1984-1985, povesteşte cum a plecat de la Steaua pentru a-şi lega viaţa de Gloria.
A ajuns în Ghencea şi pentru că locuia în apropiere. Parcusese toate etapele de promovare până când a ajuns la echipa de tineret-speranţe, cum era pe atunci. L-a remarcat regretatul antrenor Titi Teaşcă, care l-a chemat să meargă cu prima echipa în cantonamentul de iarnă al Stelei.
„În iarna lui '74 spre ‚75 se făcuseră epurări în echipă şi erau foarte mulţi tineri. Era generaţia lui Liţă Dumitru, Iordănescu, Aielenei sau Ion Ion, după ce se renunţase la Sătmăreanu,Hălmăgeanu, Suciu , Negrea şi mulţi jucători care erau deja în vârstă. Am fost sfătuit prost să nu merg în catonament şi aşa am rămas acasă. Nu am mai prins lotul primei echipei iar în vara din '75 mi s-a propus, pe rând, să merg la Târgovişte şi apoi la Petrolul dar am refuzat. Am ales să vin la Buzău pentru că aveam prieteni la Costeşti, unde îmi petreceam vacanţele de vară. Aşa am ajuns Gloria, la schimb cu Gabi Zahiu" îşi aminteşte Dan Tulpan.
A fost coechipier cu Dobrin
După ce Gloria Buzău a retrogradat în 1980, Dan Tulpan a plecat pentru patru ani ca să-şi continue studiile la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Piteşti, după care s-a reîntors la Buzău und
