Centrul de Ingrijire si Asistenta Sociala "Sfintii Imparati Constantin si Elena" (fostul camin de batrani). Ceea ce ma mira de fiecare data cand vin aici este veselia batranilor. Stau in curte, pe banci, la umbra, joaca table, rad si isi amintesc de vremurile bune. Bineinteles, vremurile cand erau tineri. Ca de obicei, batraneii vor sa stie tot: cine sunt, pe cine caut si de ce? Vreau sa vorbesc cu cea mai "tanara" si cu cea mai "in varsta" persoana din camin. "Ce chestii mai vor si ziaristii astia, dom'le! Noroc ca mai sunt si tinerii printre noi... Ca batrani, la greu...", comenteaza un mosulet care joaca table. Nu trec zece minute si apare si persoana considerata "tinerica" din mijlocul batranilor.

Cea mai tanara dintre batrani

"Tanti" Mariana. Nume de familie, Achitei. N-are porecla. Inca. Dar are doar 56 de ani. "E tanara dom'le. Poate merge si la bal daca vrea...". Mariana este foarte serioasa spre deosebire de colegii ei "mai in varsta". Imi povesteste viata ei, o viata amara. "M-am nascut in '45, in timpul refugiului. Parintii mei au murit cand eu aveam doar trei ani. Pe mine si pe ceilalti sapte frati ai mei ne-a crescut o sora. Am facut doar sase clase. Atat a putut sa ma tina sora mea la scoala. Nu am avut nici o meserie. Toata viata mea am lucrat pe la familii, am ingrijit copii. Iar acum nu am nici o pensie. Aici am ajuns in '91. Pentru ca aud foarte prost si am probleme cu coloana de la o cazatura, familia la care stateam nu m-a mai putut tine. Si, cu ajutorul doamnei Valerica Balan de la Spitalul xSpiridona, am ajuns la camin". Tanti Mariana ma roaga de trei ori sa dau numele doamnei doctor la ziar. Pentru ca a ajutat-o foarte mult si vrea sa-i multumeasca. Aceasta este una din miile de povesti - scurta, dar trista. Nu are copiii, nu a fost casatorita. O mai are doar pe sora care a crescut-o. Ceilalti frati i-au murit.