Mai sunt câteva zile până la 1 iunie, când toţi “piticii” şi părinţii sărbătoresc Ziua Internaţională a Copilului. Posturile de televiziune pentru copii fac deja reclamă la programele pe care le pregătesc pentru această zi. Mare parte a lor constau în desene animate ale căror personaje principale sunt în special monştrii, extratereştrii sau animăluţe ciudate care luptă de partea sau împotriva răului.
Dacă înainte de 1989 copiii români se uitau la desene doar câteva minute seara şi un sfert de oră sâmbătă şi duminică la Gala Desenului Animat, în prezent ei pot viziona o multitudine de filme de animaţie, de la cele clasice până la cele în format 3D. Cum au evoluat aceste desene şi cum influenţează ele în ziua de astăzi copiii?
Înainte de Revoluţie, copiii se puteau bucura de desene animate doar 10 minute pe zi. Dacă erau la joacă, părinţii îi strigau pe cei mici să vină în casă pentru că în fiecare zi, de luni până vineri, înaintea Telejurnalului, la ora 19:20, începea un nou episod din producţiile româneşti “Miaunel şi Bălănel”, “Mihaela”, care era destul de îndrăgit, “Azorel”, “Oaca şi Boaca” sau “Roboţel şi Creionel”.
Pe lângă acestea se mai difuzau desene din celelalte ţări comuniste, cum ar fi “Lolek şi Bolek” (Polonia) sau “Nu zaietz pagadi!” (URSS), în care lupul cel rău îl chinuia pe nevinovatul iepuraş.
Magazinul de duminică le aducea celor mici bucurii imense pentru că Viorica Bucur anunţa la Gala Desenului Animat mult adoratele producţii Disney. Astfel, rulau scurte episoade din Tom şi Jerry, Popey Marinarul, Mickey Mouse, Donald Duck, Pluto, ciocănitoarea Woody, Chip şi Dale, Pantera roz sau coţofenele Heckel şi Jeckel.
Criticul de film Irina Margareta Nistor, care a tradus mii de filme, începând cu cele de animaţie, afirmă că aceste producţii erau costisitoare.
“La televizor Disney era foarte p
