La Revolutia din
decembrie 1989, optiunea majoritatii romanilor in desemnarea celor care aveau sa conduca tara in acele zile de dupa caderea lui Ceausescu s-a
bazat pe o singura intrebare. Acea intrebare ne-a rasunat in minte, acea intrebare ne-a stat pe suflet si acea unica intrebare ne-a calauzit
pe noi, romanii, in acele momente tulburi, catre vremuri pe care le doream mai limpezi si mai bune. Acea intrebare ne-a marcat toti cei
aproape 17 ani care au urmat de atunci. Iar acea intrebare a fost "Ce-ati facut in ultimii 5 ani?". Nu stiu cine a rostit-o primul atunci.
Nici nu m-a interesat. Cum nu m-am intrebat nici de ce s-au luat ca reper acei ultimi 5 ani. Oare s-o fi intrebat cineva atunci asta? Stiu
doar ca majoritatea covirsitoare a romanilor a perceput-o ca pe o intrebare corecta. Aproape tuturor li s-a parut in regula ca toti cei care
se cocotau atunci la putere sa-si justifice activitatea din ultimii 5 ani. Nici nu era obligatoriu ca raspunsul la intrebare sa fie sincer.
Eram multumiti cu ceea ce ni se spunea. Iar celor "interogati" astfel, intrebarea le dadea calificarea morala sa ocupe o functie de
tranzitie. Nu eram lamuriti pe deplin nici spre ce anume tranzitam, nici cit va dura tranzitia. Mai tirziu un pic au inceput sa ne incerce
alte nelamuriri: a fost cu adevarat o revolutie? Si daca da, a fost una anti-comunista sau doar anti-Ceausescu? Prin '90, niste "ciudati",
cum erau considerati atunci, cereau interzicerea accederii in functii publice a fostilor comunisti si securisti, in celebrul punct 8 al
Proclamatiei de la Timisoara. Dar majoritatea romanilor ori s-a facut ca nu-i aude
