Academia Suedeză decernează premiul pentru literatură scriitorului german Paul von Heyse. După Mommsen, Heyse a fost, la 80 de ani, cel mai în vârstă scriitor distins cu Premiul Academiei Suedeze. Paul Johann Ludwig von Heyse a primit Premiul Nobel pentru literatură „ca omagiu pentru desăvârşita sa artă, pătrunsă de concepţia idealistă, realizată pe parcursul unei lungi şi importante activităţi ca poet liric, scriitor dramatic, romancier şi autor al unor nuvele de renume mondial”.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Heyse devenise liderul de opinie al scriitorilor din München, care refuzau abordarea realistă a existenţei. Se născuse în 1830 la Berlin.
Era fiul filologului Karl Ludwig Heyse şi al Juliei Saaling, care aparţinea unei renumite familii evreieşti de bijutieri. Casa părinţilor lui era deschisă artiştilor şi scriitorilor berlinezi ai epocii.
După studii la universităţile din Berlin şi Bonn, în timpul cărora şi-a descoperit interesul pentru literatura şi filologia clasice şi a cunoscut o seamă de personaje ale căror nume au rămas în istoria culturii – Jacob Burckhardt, Theodor Fontane, Adolph Menzel –, călătoreşte în Italia.
Este interesat acolo de manuscrisele vechi, dar şi de poezia italiană al cărei traducător în limba germană a devenit.
Libertate individuală şi simţ etic
Ideea de a preda limbile clasice nu a fost pusă în practică. La întoarcerea din Italia, regele Bavariei, Maximillian al II-lea, îl numeşte poetul curţii, oferindu-i o sumă anuală consistentă. Se hotărăşte să se dedice exclusiv literaturii. Publicase până atunci mai multe scrieri.
Primul poem, dedicat mişcărilor de la 1848, apăruse chiar în anul revoluţiilor europene. În 1850, i se publicaseră prima povestire şi prima tragedie în versuri, „Francesca da Rimini”.
Vor urma
