Propaganda ieftina, demagogie de ultima speta, promisiuni nerespectate, discursuri nefondate, toate acestea sint de regasit ieri, dar din pacate si astazi... Cu o istorie electorala controversata si cu o legislatie permisiva, alegerile din Romania nu pot fi exonerate de orice banuiala. De transparenta si corectitudinea lor depind, insa, legitimitatea guvernarii si stabilizarea democratiei. O incursiune in istoria electorala romaneasca relativ recenta ar putea sa reprezinte un reper pentru mai buna intelegere a actualitatii. Nu este nici o noutate faptul ca pina si in perioada interbelica - considerata cea mai fasta etapa a dezvoltarii statului roman - scandalurile si demagogia animau viata politica a vremii. Departe de a constitui o situatie inedita in societatea autohtona, campaniile electorale au fost aproape mereu presarate cu invective, amenintari, injurii si chiar violenta. Propaganda ieftina, demagogie de ultima speta, promisiuni nerespectate, discursuri nefondate, toate acestea sint de regasit ieri, dar din pacate si astazi... In preajma Marii Uniri din 1918, prin Decretul-lege din 16 noiembrie 1918 se stabilea ca "toti cetatenii romani majori vor alege prin vot obstesc obligatoriu, egal, direct si secret, si pe baza reprezentarii proportionale un numar de deputati proportional cu populatia". Dreptul de vot era acordat doar barbatilor cu virsta peste 21 de ani pentru Adunarea Deputatilor si celor peste 40 de ani pentru Senat. Nu aveau drept de vot femeile, militarii si magistratii. Legiferarea votului universal a modificat substantial modul de desfasurare a vietii politice. Inainte de primul razboi mondial, campaniile electorale se desfasurau exclusiv in orase, taranimea votind in Colegiul al III-lea, prin delegati. Un candidat isi putea vizita efectiv toti alegatorii din circumscriptia sa, in numar de citeva sute. Rezultatul votului era dinainte stiut, deoare