Multă vreme de atunci inainte trupul falnic al Kivei mi-a bântuit toate visele de copil. Visam că ii săpunesc picioarele de jos până sus cu săpunul parfumat al maică-mii, adus de tata de la oraş şi folosit doar cu prilejul unor zile de sărbătoare. Pe urmă lingeam clăbucul argintiu care-i acoperea pulpele şi care era dulce ca zahărul şi mirosea ca floarea de liliac, in timp ce mâinile Kivei mi se furişau in prohab şi-mi cercetau mădularul. Cuprins de turbare, ii săltam poalele şi mai sus, dezgolindu-i pântecul neted. Degetele mele iscodeau infrigurate după crăpătura pe care ştiam că trebuie s-o aibă muierea intre picioare.
După asemenea vise mă trezeam stors de vlagă şi scăldat in sudori, cu buzele crăpate de fierbinţeală. Vedeniile din vis rămâneau multă vreme săpate pe fundul ochilor mei, căznindu-mi inchipuirea. Mă strecuram in tindă şi imi clăteam cu apă rece obrajii roşii ca focul. Mă milogeam cu glas tare de Dumnezeu să ţină departe de mine ispita trupului de muiere. Dar eram şi mândru de mine, Nemţoaico, asemănându-mă in mintea mea cu sfinţii incercaţi de ispitele trupului, despre care aflasem din predicile părintelui Makarios. Incercările prin care treceam mi se păreau semne de sus şi imi spuneam că trebuie să biruiesc cu orice preţ carnea.
Mă inverşunam impotriva trupului meu, pe care socoteam că nu l-am chinuit indeajuns.
Atunci am inceput să mă flagelez.
Tata avea o curea groasă de piele, cu ţinte mari de aramă, pe care am izbutit s-o dosesc intr-o zi şi cu care, in mare taină, m-am apucat să-mi biciuiesc pieptul, braţele şi picioarele până la sânge. Durerea isca in mine un soi de beţie. Aşteptam cu nerăbdare să văd izbucnind, din sfârtecăturile pe care singur mi le făceam, sângele a cărui vedere imi dădea o desfătare drăcească, făcându-mă să-mi biciuiesc mădularele cu şi mai multă cruzime. Câteodată mi se intâmpla să-mi pierd cunoş
