Când acvilele sau vulturii zburau spre stânga (sinister), augurii chemaţi să interpreteze auspiciile spuneau că e semn rău pentru Roma. De atunci, stânga este asociată cu cele mai mari dezastre şi calamităţi. Dar nici o calamitate nu este nici pe departe la fel de sinistră ca viitorul pe care îl pregăteşte USL României.
Discuţiile aprinse din ultimele zile în jurul „reîntregirii'' salariilor bugetarilor, al posibilelor surse de finanţare dar, mai ales, a dimensiunilor deficitului bugetar, au menirea să pregătească terenul pentru o serie de măsuri care, dacă vor fi aplicate, vor transforma în mod fundamental România. Măcar o dată, suntem de acord cu Vasile Dâncu, care într-un text publicat în Revista 22, atrăgea atenţia că temele dezbătute în ultima săptămână - salariile şi riscurile politice de erodare a USL până la alegeri - „nu surprind nimic din esenţa şi imperativele'' noii guvernări. Aşa este. Esenţa noii guvernări este mult mai întunecată.
Pe de o parte, Dâncu - care sugerează „Cinci pagini din adevărata agendă a lui Victor Ponta'' - susţine că acesta „nu are dreptul să gândească pe termen scurt, ci trebuie să îşi proiecteze tot ce face pentru urmărtorii zece ani'' încă din prima zi de guvernare. Acest proiect pe zece ani „trebuie abordat din perspectiva construcţiei normalităţii, dar fără a cădea în capcana unei austerităţi descrise contabil'' şi oferă, ca sursă de inspiraţie tomul lui Adrian Năstase „Spre Normalitate. Guvernarea Reformelor. Reforma Guvernării''. Textul cu pricina, aproape 500 de pagini de conferinţe, articole şi cuvântări reflectă cu destulă acurateţe „filozofia'' lui Năstase de la acea dată. În varianta adusă la zi, o găsim în discursul aceluiaşi Năstase la Congresul USL. Iat-o în adevărata ei splendoare ideologică:
„Acum, România nu mai este un stat care aşteaptă la porţile Uniunii Europene. S-au(sic!) aşa ar treb