Dar pe cine mai intereseaza in zilele noastre principiile? Risti sa devii un fel de Don Quijote ratacit in postmodernitate, in lupta cu morile de vint. Pentru ca peste tot sint numai interese. Si Uniunea Scriitorilor a devenit un grup de interese, foarte specifice, de altminteri.

Dintre toate mediile pe care le-am frecventat, cel mai tenebros mi s-a parut a fi, dupa cel politic, cel scriitoricesc. In plus, cele doua se intersecteaza, in mod fatal, de multe ori. Acesta din urma colcaie de orgolii nemasurate, invidii calomnioase, vanitati si vicii de tot felul. De asemenea, interese, vai!, foarte materialiste bintuie linistea creatorilor. Fiecare ciuguleste cit poate si de pe unde poate, facind rabat pentru doi lei de la orice principiu de rectitudine, altminteri intens clamat pe toate caile. Cei mai rasariti in functii primesc si apartamente de la Primarii si „atentii" zornaitoare de la viitori confrati care aspira sa intre in lumea „nemuritorilor", cum se autointitula prozatorul Stelian Baboi, Dumnezeu sa-l ierte. Cred ca putem distinge si un efect de generatie aici, pentru ca, printre cei mai vechi, am cunoscut oameni si scriitori cu adevarat remarcabili, cum sint George Popa, Nicolae Ionel, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi, Cezar Ivanescu si altii. Dupa ei, vin in vitrina autori dintr-o alta generatie, cabotini fara opera, activisti ai unui veac apus, revolutionari fara revolutie si fara glorie, dar mai ales fara vreo umbra de onoare, lingai care s-au folosit cit au putut de unele dintre numele mari de mai sus, profitind de niste slabiciuni foarte omenesti ale acestora, dupa care i-au abandonat, aburcindu-se in prim-plan, prin tot felul de manevre de culise, smenuri, premii si varii obediente. O lume viermifora, de oameni lipsiti fie de talent, fie de caracter, fie de amindoua si care urca panta sociala tirindu-se pur si simplu in fata unor politruci cu