Au de toate. Meserie, cunoastere, stil. Viata din ei se hraneste din vietile altora. Sint niste idioti, ciudati. Au ceea ce putini au: scoala vietii de fiecare zi. Timpitii dracului. Vin la comenzi cit pot de repede, apreciind distantele si timpul de asteptare al clientului. Gitul mamii lor de panarame.
Conduc exemplar dat fiind traficul contemporan. Niste papagali sinistri, niste cioflingari ce-n viata lor nu au gindit decit de la buric in jos (in atentia taximetristilor intrigati, ba, boilor, sa stiti ca buricul e punctul unde gasiti volanul).
Sint oameni care vin cu intelepciunea lor proverbiala si dau solutii vietii.
Bagati-va povestile undeva, idiotilor, ca nu stiti sa incepeti, nici sa terminati o poveste, iar intelepciunea voastra e de doi lei, minc-a-v-ar ciuma de handralai, fermecati pe creierele noastre, panaramelor. Circula corect si rezonabil.
R-a-t-i-a-i-m-o-r-t-i-i-d-e-c-o-v-r-i-g-a-r-i fara sare si fara piper ca va puneti masinile aiurea prin parcari, ca ne juliti masinile, ne taiati drumurile, sa va cada pantalonii aia puturosi in care zaceti zile si nopti cica, sanchi, sa va faceti datoria. Ne servesc pe noi cu devotament.
Ne jupuiti facind pe fermecatorii, ne vindeti povesti timpite ca sa va dam bacsisuri groase, cade-v-ar incuietorile de la taxiuri. Ne primesc ospitalieri in casele lor pe patru roti.
Cred ca in viata mea nu am vazut niste masini mai jegoase, unde nenorocitii isi pun si cultura in parbriz: crucifixuri, cruciulite, plusati, jucarii, turnulete de LM, robotei de Kent. Putoare, jeg de te trec vomele, mirosuri de nespalat ce esti, taximetristule. Au neaparat un fel de a te omeni.
Sa va cada moartea intii la rinichi betivilor, ca asteptarea va damblageste cu bere si sprituri si dupa aia veniti ca niste animale la comenzi, punindu-ne sa stam pe bancheta rupta
