Insuccesul filozofiei fiscale a Guvernului devine tot mai evident. Relaxarea fiscala s-a transformat in cresterea fiscalitatii. Introducerea cotei unice a fost urmata de cresterea impozitului pe dividende, pe dobanzi, pe operatiuni de capital, pe proprietate. Cresterea pensiilor si reducerea CAS sunt finantate din extinderea bazei de impozitare pentru contributiile sociale, la toate formele de venit.
Pentru anul viitor, bugetul se bazeaza pe o prognoza optimista a cresterii economice; putem spune deja ca, in contextul in care se previzioneaza o incetinire a cresterii economice in zona euro (principalul nostru partener comercial) si avand in vedere evolutia sub asteptari de anul acesta a economiei romanesti, un ritm de crestere al PIB de peste 6% este aproape imposibil de realizat. Mai mult, fondurile structurale nu au fost atrase absolut deloc, ceea ce din start duce la o crestere economica sub potential; Romania a reusit contraperformanta de a fi contributor net la bugetul UE, adica de a finanta noi economiile tarilor mai bogate din UE.
Politica salariala imprudenta inflameaza inflatia; deprecierea leului si conjunctura externa cresc costurile finantarii externe, in conditiile in care deficitul de cont curent excesiv are nevoie tot mai mare de finantare externa; iar apropierea unui intreg sir de evenimente electorale risca sa arunce in aer cheltuielile bugetare. Deficitul bugetar este inflamat, de asemenea, de schema pensiilor private obligatorii.
Aceasta este imaginea de ansamblu a economiei romanesti. Eu am avertizat de multe ori ca se va ajunge aici, ca vulnerabilitatile vor iesi la iveala si ca sursele cresterii sunt instabile. Solutia nu este una de carpire a veniturilor si de neefectuare a cheltuielilor de investitii, asa cum se intampla in prezent. Si legat de aceasta carpire a veniturilor: ce parere putem avea despre modificarea Codului
