Judecătoria Buftei are veceu de ţară, pereţi căzuţi şi câini maidanezi
"Trăiesc ei ca prinţii, în reşedinţe de lux şi mănâncă ei numai icre negre, dar uite, când vine vorba să divorţeze, tot într-o judecătorie urâtă şi dărăpănată ajung, la fel ca tot omul de rând", zice paznicul unui ansamblu rezidenţial aflat lângă Judecătoria Buftea. Dacă te uiţi în jur, îţi vine să-i dai dreptate - clădirea Judecătoriei te trimite în timp înapoi cu 20 de ani.
Bucăţi mari de moloz sunt desprinse de pe zid, iar altele stau să cadă. Pe ghereta de pază din stânga stă înfiptă firma - un panou ruginit cu inscripţia "Judecătoria Buftea. România". O femeie de serviciu se chinuie de zor să şteargă cu o cârpă uşa principală, aia pe care tot intră avocaţii şi ziariştii. Şi, poate, cine ştie, or veni astăzi la "împărţirea" fetiţei şi Irinel cu Monica şi trebuie să fie curat.
Dosarul Columbeanu, judecat laolaltă cu Usturoi, Precupeţu sau Bolnavu
În holul sălii mari de judecată, cea pentru "penale", pereţii sunt jupuiţi de aproape că se vede cărămida. Înăuntru spânzură un microfon şi nişte cătuşe. Un jandarm aşteaptă duba cu deţinuţi. Pe lângă gardul verde, ruginit, din faţa clădirii, se înşiră, arătându-şi colţii, haite de maidanezi. "Normal că nu a coborât Moni din maşină vinerea trecută. Ce, s-o mănânce câinii?", comentează mulţimea de gură-cască proptită în faţa Judecătoriei. Sunt "fauna" obişnuită a acestei zone a Buftei, oameni cu traiste de rafie şi cu căciuli ruseşti peste ochi.
Vrea unul să meargă la toaleta publică şi se întoarce, cu un rictus pe faţă. "Nu se poate, dom'le. E mai rău ca la ţară, nici uşă n-are. E numai o tablă care ţine loc de uşă, acolo. Cum se întoarce roata, chiar şi la bogaţi: uite că se însoară pe malul lacului, cu flori şi lumânări, ca în Rai, şi divorţează în dărăpănătura asta", zice.
Ca o ironie, reclama