Cred ca Blaga avea dreptate sa fie fascinat de eresurile populare care-i fixau lui Nefartate (diavolul) locul intre hotare, intre haturi. In spatiul nimaniu. Locuirea in-determinarii. Ce poate fi mai ambiguu, mai fertil si mai pustiitor totdata, mai riscant si mai apetisant, mai fermecator si mai ruinator decat intervalul?
Loc de exil perpetuu, invariabil destinat skizoidiei: eliberare si damnare, penitenta si mantuire. Toate cuplurile posibile de contrarii se aduna aici, in demonia dintre hotare, astfel incat imaginea celor care locuiesc no man''s land-ul incarca fiinta privitorului cu un amestec ciudat de senzatii, pe cat de savuros, pe atata de indigest: voluptate si amaraciune, invidie si compatimire, admiratie si ranchiuna.
Asa sunt priviti si exilatii. Cei rupti de radacini, plecatii de acasa. Cu un alt "acasa", in niciunde. Ironizati, dusmaniti diabolizati, ocoliti, claustrati in carantina resentimentelor celor parasiti acolo, departe, acasa, sau dimpotriva, admirati pentru curajul si libertatea lor, oamenii exilului compun pretutindeni in lume oglinda anamorfotica a Locului de origine. Reverie paradisiaca si "nostalgia originilor", sau, din contra, grotescul infernal sau racorile de purgatoriu ale "locului de adoptie", imagine, aceasta, a mamei vitrege...
Cititi, va rog, stufosul, alambicatul numar dublu 8-9/2003-2004 al revistei Martor*, revista de antropologie editata de Muzeul Taranului Roman, redactori sefi Ioana Popescu si Serban Anghelescu, redactor responsabil pentru acest numar fiind Mirela Florian. Cititi-l pe indelete si va vor veni cu siguranta multe, foarte multe si cu totul alte ganduri decat cele schitate de mine mai sus. Mare pacat ca revista se gaseste numai la Muzeul Taranului Roman, si asta din pricina unor normative absurde. daca editura Academiei se autosaboteaza inexplicabil editand in numai 400 de exem
