Este membru fondator al Non Nonsens. A câştigat aproape 20 de premii la festivalurile de gen. În plus, tânărul folkist îşi compune singur muzica şi textele. rede că este posibil ca talentul lui să fie o moştenire de la bunicul dinspre mamă, care interpreta folclorul românesc în satul natal. Nepotul, Paul Arva şi-a descoperit pasiunea pentru muzică pe la 4-5 ani, când transforma orice mătură găsită prin casă în chitară, iar în fiecare joi stătea cu urechea lipită de radio pentru a asculta Cenaclul Flacăra. Visa încă de atunci să aibă o chitară. Abia în clasa a X-a a reuşit să împrumute una (prima chitară a lui şi-a cumparat-o doi ani mai târziu) şi, prin exerciţiu şi insistenţă, a învăţat de unul singur să o folosească. Avea 17 ani. Faptul că este autodidact este pentru artistul de azi o mândrie şi o dovadă că acolo unde există pasiune şi har omul nu are cum să nu reuşească să le transmită. Debutul şi-l face într-un spectacol de muzică şi poezie, la Ateneul din Bacău, în 1993. Un an mai târziu, îl întâlneşte pe Lucian Darie, alături de care participă pentru prima oară la un festival-concurs. Peste alţi doi ani, Rareş Drăghici devine al treilea membru al trupei Non Nonsens, fondată de Paul Arva. În 1997 grupul debutează la TVR2 şi apoi participă la Festivalul Naţional de Folk „Om Bun". Trupa activează însă doar doi ani. În perioada noiembrie 1999-ianuarie 2000 Paul Arva a lucrat la un alt proiect, „Jazzhattan", care aborda o paletă stilistică largă, în calitate de compozitor, textier şi instrumentist. A renunţat şi la acesta. După câţiva ani de absenţă în care tânărul ieşean a descoperit pasiunea pentru scris poeme în proză (un grupaj de poezie i-a fost publicat în revista de cultură „Timpul", în 2004), revine pe scena folkului în 2008, alături de Lucian Darie. Atirst multiplu premiat Este şi anul în care tânărul artist se ambiţionează să trăiască numai din