Petrică Pavel a instruit generaţii întregi de copii. Le-a pus pracheta în mână, cum se spune, şi i-a trimis către marea performanţă de la seniori. I se trăgea probabil din părinţi, şi tatăl lui fiind antrenor de tenis.

Toţi cei care l-au cunoscut spun că Petrică Pavel a fost un tip extrem de riguros atunci când era vorba despre tenis.

Nu-i primea pe copii la orele de instruire teoretică şi practică decât dacă erau curaţi, echipaţi regulamentar şi cu... carnetul de note plin de 9 şi 10. Da, punea mai presus decât orice situaţia bună de la şcoală, considerând pe bună dreptate că în sport, ca şi în multe alte domenii, inteligenţa înseamnă mai bine de jumătate din performanţă.

Se număra printre oamenii cărora le plăcea să citească foarte mult, motiv pentru care era foarte bine documentat atunci când intra într-o dispută de idei! În plus, era şi la curent cu toate noutăţile în materie de tenis, ceea ce îi conferea tactică şi tehnică atunci când stătea pe banca antrenorilor.

A prins multe din talentele şi cunoştinţele marelui sportiv Tudorel Bădin, cu care a ţinut legătura o bună parte din carieră şi în umbra căruia a stat până a ajuns un bun antrenor.

A fost şi un familist convins, dovadă că de multe ori îşi aducea membrii familiei la terenul de tenis.

S-a stins la 70 de ani, după 45 de ani de activitate cu racheta în mână. Deşi era pensionar încă din 1990, Petrică Pavel nu putea sta prea mult departe de terenul de tenis şi mergea des să mai dea o mână de ajutor profesionistă tinerilor antrenori.