Cu o medalie de aur, Andrunache putea deveni cea mai titrată olimpică din istoria sportului românesc
Aurul visat de canotoarele Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu s-a împrăştiat ca o mână de cenuşă aruncată în vânt. Amândouă ştiau gustul victoriei olimpice, chiar cu frecvenţă multiplă, dar şi-ar fi dorit succesul pentru a-şi răsplăti finalul de carieră. Timp de doi ani şi-au rupt palmele la Snagov, şi-au sacrificat familiile, dar vârsta sau poate timpul prea scurt de pregătire, le-a trădat. Ieri, în finala olimpică de la două rame, ele s-au clasat doar pe poziţia a cincea.
Olimpicii români au fost ieri cu ochii ţintă pe pista de la Eton Dorney, de unde aşteptau o nouă medalie la Londra, poate cea mai strălucitoare. Octavian Morariu a fost cel mai optimist: a venit echipat de baie, pentru situaţia în care campioanele olimpice l-ar fi aruncat în apă de bucurie.
Şi Lipă a plâns la final
Un vânt nu foarte puternic, dar deranjant, vânt-contră, cum spun canotorii, a început să bată cu vreo două ore înaintea reuniunii. "Suflă aiurea, nu va avantaja pe nimeni", a evaluat situaţia antrenorul băieţilor, Dimitrie Popescu. Cursa a început fix la 13:50, ora Bucureştiului, cu Susanu şi Andrunache pe culoarul 1. Britanicele au pornit ca din tun: aproape cinci secunde înaintea alor noastre după 500 de metri. "Poate aşa este strategia. Trag mai tare după o mie", se aude un glas din tribună. Nu, nu e OK. Aceasta nu este strategia campioanelor olimpice. De regulă, ele impuneau ritmul, se distanţau şi controlau cursa tactic. Ce făceau ele la ultimele două Jocuri Olimpice au făcut acum britanicele, care au câştigat lejer (timp 7:27.13), obţinând primul aur al gazdelor la Jocurile Olimpice! Barca româncelor n-a sărit mai sus de locul 4 (la 1000 de metri), terminând cursa în poziţia a cincea, după 7:37.67.
"Nu-mi vine să cred! Aşa ceva nu
