Dacă spunem Verona, imediat gîndul ne duce la iubirea Julietei şi a lui Romeo, povestea shakesperiană, scrisă în anul 1595, care se termină tragic pentru cei doi îndrăgostiţi
Dacă spunem Verona, imediat gîndul ne duce la iubirea Julietei şi a lui Romeo, povestea shakesperiană, scrisă în anul 1595, care se termină tragic pentru cei doi îndrăgostiţi. Căutînd amănunte, în presa vremii, despre piesele lui Shakespeare jucate pe scenele din Anglia am aflat că, jumătate de secol mai tîrziu, în 1641, oamenii care mergeau la teatru îşi cumpărau de la vînzătorii ambulanţi pîine cu ghimbir, mere, portocale şi nuci, care, în funcţie de circumstanţe, se mîncau sau... erau folosite ca “muniţie” de spectatorii nemulţumiţi de evoluţia actorilor. De asemenea, aceştia îşi cumpărau cînd mergeau “la un bar de muzică” apă sau bere care, şi acestea, ocazional, erau aruncate în actori dacă pe scenă, lucrurile nu evoluau pe placulpublicului. La vremea respectivă cele mai populare aperitive “pentru teatru” erau nucile, echivalentul elisabetan al stafidelor. Din păcate, în ultimul timp oamenii merg din ce în ce mai rar la teatru. Însă teatrele Act şi Metropolis au găsit o soluţie “savuroasă” care să atragă mai mulţi spectatori. În timp ce actorii evoluează pe scenă, publicul poate bea o cafea, un ceai sau chiar o bere.Dar ceştile de cafea sau paharele goale nu ajung nici pe scenă şi nici în capetele actorilor, dacă piesa nu se ridică la aşteptările spectatorilor.
Dacă spunem Verona, imediat gîndul ne duce la iubirea Julietei şi a lui Romeo, povestea shakesperiană, scrisă în anul 1595, care se termină tragic pentru cei doi îndrăgostiţi
Dacă spunem Verona, imediat gîndul ne duce la iubirea Julietei şi a lui Romeo, povestea shakesperiană, scrisă în anul 1595, care se termină tragic pentru cei doi îndrăgostiţi. Căutînd amănunte, în presa vremii, desp
