"Nu mai este mult pana la apusul soarelui. Ultimele raze cad direct pe fata casei, invaluind porticul alb si piatra cenusie a zidurilor intr-o pacla luminoasa, accentuand albul coloanelor, cenusiul sumbru al zidurilor, verdele obloanelor deschise, verdele pajistii si al tufisului. Coloanele albe arunca dare de umbra pe zidul cenusiu dinapoia lor - ferestrele parterului reflecta, cu ura parca, razele de soare. Porticul de templu grec pare o masca insolenta pusa dinadins pe casa a carei infatisare sumbra si cenusie se cere acoperita." (Eugene O'Neill, Din jale se-ntrupeaza Electra, traducere Petru Comarnescu si Margartea Sterian)

E o descriere potrivita, cred, a "scenografiilor" asezate la galeriile Simeza de catre Olga Birman Sabau (n. 1951), una dintre posibilele sugestii de peisaj dezvoltate de creatiile sale (care, in termeni tehnici, sunt, simplu, "texturi, colaj, obiect"). Conferentiar la Catedra de Arte textile (Universitatea de Arte Bucuresti), domnia sa isi gandeste operele monumental, tridimensional, le articuleaza cu un compas atic, in raspar cu vocatia spre minutie, spre "microscopare" si elaborare artizanala a "textilelor" uzuale. Papier mache, panze ghipsate, structuri de lemn sau lana deslanata se alatura in constructii ample, in care abstractiunea se ciocneste de figurativ, propunand un dialog ingandurat despre nostalgie, despre recuperarea unei recuzite simbolice defuncte. Iata, bunaoara, "Facliile" sale (foto 2), care sunt imaginea cadentata, repetitiva, a unor suluri mumificate, infasate in benzi de panza, care ard cu lumina neagra a melancoliei; tot asa "Scrisorile" (foto 3) - pergamente botite de timp, mototolite de uitare, si care, prin despaturire, sunt supuse unei incercari de lectura moderna a timpurilor in care erau netede si vorbeau explicit. Razboiul Olgai Birman Sabau nu este unul care tese ite, ci care doreste sa scoata din urzea