Dezamagirea, lipsa de perspectiva, totala neincredere in politicieni, sau alternative disperate si alarmante, cum ar fi "recursul" la dictatura, dau dimensiunea unui esec pe care nu-l intrezaream in urma cu doua decenii. Citind rubrica "Pulsul orasului" din urma cu doua zile, ma gindeam: oare ce-as fi raspuns eu la intrebarea: "Guvernul Boc trebuie inlocuit?", adresata cititorilor "Ziarului de Iasi" de catre reporter... Oare as putea fi la fel de transant, ca unii dintre cei chestionati, sau as da-o pe dupa chiersic? In fapt, ocolesc subiectele politice, cam de cind am constatat ca la politica si la fotbal se pricep (aproape) toti. Si nu atit opinia cetateanului obisnuit (neturmentat) ma complexeaza, cit cea a comentatorilor care practica un fel de corrida, infuriindu-se artificial, doar pentru a stirni palpitul multimii. Insi monocorzi, precum Iosif Boda, sau apocaliptici, precum C.T.P., tipese isterice, de pe la televiziunile mogulesti, agita cape si spade sau isi dau ochii peste cap, de crezi ca le-a apucat apoplexia, spre a te convinge ca da, se poate si mai rau, sintem abia la jumatatea prapastiei. O fervoare a catastrofei, o bucurie a iminentului dezastru national le traverseaza chipul si sufletul, mereu doritoare de "subiecte tari". Si nu stiu cum se face ca, uneori, "realitatea" e ea insasi prohibitiva si nu le satisface enormul apetit necrofag. O pandemie, extrem de promitatoare, s-a dovedit a fi o simpla si prea efemera epidemie. Incalzirea globala nu se produce asa cum s-a estimat, intr-un ritm galopant, care sa ne dea gata in citeva luni. Dupa prabusirea avionului cu inalti demnitari polonezi, care a tinut ecranul fierbinte citeva saptamini, abia daca au mai intrat in cadere libera doua-trei aeroplane, si acelea cu prea putini pasageri. Din motive necunoscute, vapoarele nu se mai scufunda. E adevarat, unele sint rapite de eternii (si fascinantii) pirati s