Locuintele au evoluat treptat de la nivelul de adapost la cel de habitaclu. Privita ca un act civilizator, arhitectura poate influenta felul de a fi al oamenilor. Petrecand zilnic ore intregi sub acelasi acoperis, locatarul va "masura" spatiul p
Prea putine persoane se gandesc in mod serios la felul in care amplasarea si configuratia propriei locuinte le afecteaza viata cotidiana. Evoluand de la stadiul primitiv de adapost impotriva animalelor si a fenomenelor naturii, locuinta a devenit apoi un simbol al pozitiei sociale si, aproape in egala masura, un semn de avutie. Acest fenomen a fost vizibil de la palatele din evul mediu pana la zgarie-norii din Manhattan, construiti mai putin din nevoia de spatiu si mai mult pentru calificativul de cel mai inalt.
Majoritatea arhitectilor sunt de acord ca transpunerea proiectelor in constructii concrete nu inseamna numai ocuparea unui teren si asigurarea unei anumite activitati, ci si un mesaj, lansat de arhitect. O cladire poate iesi in fata sau se poate contopi in peisajul urban. Partea mai apropiata de clientul final este, in cele din urma, dupa fatada, deci partea de exterior, partea interna a locuintei, felul in care ea a fost compartimentata. Felul in care este gandita o casa, o vila de exemplu, marimea camerelor sau distantele dintre camere trebuie sa acopere necesitatile clientului. In acelasi timp insa, ea va influenta si modul de viata a locatarilor.
"Arhitectura trebuie privita, la urma urmei, ca un act civilizator, prin care tu, ca arhitect, poti modifica, imbunatati, calitatea vietii si modul de viata al celor care stau in cladirile respective. In momentul in care se muta in casa facuta de tine, persoana respectiva va avea, traind in acel imobil, o alta perceptie a spatiului, de exemplu", explica Radu Teaca, 47 de ani, arhitect, actionar majoritar al biroului de arhitectura Artline
