Minunata unanimitate afisata la primul summit G20 din 15 noiembrie 2008, de la Washington, se va manifesta oare din nou la Londra, la reuniunea din 2 aprilie? Putin probabil. Motive sunt multe si majoritatea sunt legate de situatia economica globala, departe de a fi roz.
In pofida instalarii unei noi administratii la Washington, criza nu da vreun semn ca s-ar atenua. Dimpotriva, ea se agraveaza, cel putin in ceea ce priveste locurile de munca.
Angajamentele luate la Washington, indeosebi pentru a ajunge la un acord asupra liberalizarii comertului inainte de sfarsitul anului 2008, n-au fost respectate. Mai grav: din Rusia pana in Statele Unite, trecand prin Franta si Argentina, multe guverne au fost tentate sa ia masuri protectioniste.
Pentru pesimisti, pregatirea acestui summit G20 pare ca seamana cu cea a unui banal G7. In afara calatoriei secretarului american de stat Hillary Clinton la Beijing pentru a se asigura ca autoritatile chineze vor continua sa cumpere bonuri de tezaur americane, dezbaterile ce au loc in pregatirea summit-ului de la Londra se rezuma la dialogul intre europeni si americani, cu primul ministru britanic ca interpus.
Ceea ce ar putea duce la ideea unui summit inutil ar fi si faptul ca europenii si americanii nu au anuntat aceleasi obiective. Pentru Franta - Francois Fillon a amintit asta Washingtonului -, este vorba in primul rand de a reglementa capitalismul financiar, care se afla, in viziunea franceza, la originea actualei crize.
Pentru Statele Unite, dupa cum a afirmat saptamana trecuta Paul Volcker, fost director al Rezervei federale americane, devenit consilier al lui Obama, 'fundatia nu se construieste cand casa arde', adica 'masurile imediate destinate stimularii cresterii' constituie prioritatea absoluta, inaintea restabilirii creditului si a ajutorului acordat tarilor sarace
