Scena politică românească seamănă cu o telenovelă din cele în care toţi protagoniştii se cuplează, pe rând, între ei, în toate combinaţiile posibile. La un moment dat, nici scenariştii nu mai par să ţină minte că amorezii de azi s-au urât atroce pe când erau soacră şi ginere, sau că rivalii care-o curtează acum pe mica unguroaică s-au iubit cândva cu pasiune, deşi s-ar putea să fie fraţi. Evoluţiile desfid logica, iar răsturnările de situaţie sunt mai dese decât „loviturile de teatru” anunţate noapte de noapte la OTV. Un singur personaj reuşeşte însă să transforme incoerenţa într-o formă de artă, asumându-şi-o cu un aplomb năucitor. Încercaţi să-l recunoaşteţi.
După ce a trecut prin toate paturile şi prin câteva divorţuri cu scandal, eroina noastră pretinde că e virgină şi lansează diatribe împotriva dezmăţului din jur. Patronează de ani buni bordelul politic, dar face mare caz de inocenţa ei feciorelnică.
Se plânge că a fost mereu sedusă şi abandonată, ba chiar abuzată şi supusă la tot felul de perversiuni. Şi totuşi se crede neprihănită. Ce dacă l-a ademenit la rândul ei pe fiul bastard al inamicului? Cică îi uneşte doar iubirea pură pentru ţară!
Eroina noastră alternează perpetuu metamorfozele cu amnezia. A debutat ca fiică a proletariatului, dar într-o zi a decis brusc că vechea sa familie nu i se mai potriveşte. Acum se poartă de parcă s-ar fi născut direct din chinurile aristocraţiei interbelice. Ideea i-a venit în timpul mariajului scurt şi furtunos cu un băiat „de neam”. L-a lăsat baltă când acesta a refuzat să-şi schimbe de dragul ei numele. L-a acuzat de infidelitate. A încercat de câteva ori să-l omoare, dar azi îl căinează că va fi cu siguranţă ucis de noua parteneră de viaţă. „O să-l sufoce!”, se indignează vampa castă, uitând că ea însăşi a încercat din răsputeri să-i apese perna pe nas. Ba chiar l-a făcut cu ou şi cu oţet că se zbat