Munceşte de 16 ani în cariera minieră de la Berbeşti şi spune că meseria de ortac nu este una uşoroară. Îşi încarcă bateriile lucrând pământul şi preţuind valorile satului românesc.
Profil
NĂSCUT. 6 aprilie 1975, în oraşul Horezu, judeţul Vâlcea.
STUDII. 10 clase şi Şcoala profesională din oraşul Berbeşti.
FAMILIE. Căsătorit, are un băieţel.
Cătălin Grigoroiu povesteşte că niciodată nu s-a gândit că va deveni miner. „Aşa a fost soarta. Am semnat un contract cu cei de la Întreprinderea Minieră şi apoi am rămas legat de carieră. Nu am visat niciodată că voi lucra ca miner, dar vremurile sunt grele, iar locurile de muncă sunt din ce în ce mai puţine", spune tânărul. Deşi la început nu a fost foarte încântat de meseria pe care alesese să o facă, cu timpul s-a ataşat de oamenii cu care munceşte. „Nu este uşor să fi miner. Munceşti foarte mult şi eşti plătit foarte prost. Însă cel mai mult contează colectivul de oameni pe care îi ai alături. Noi sunt o familie mare şi ne ajutăm reciproc atunci când unul dintre noi are necazuri", povesteşte Cătălin Grigoroiu.
Amintiri dureroase despre colegii dispăruţi prea devreme
Cele mai dureroase aminitiri din cei 16 ani pe care i-a petrecut muncind în cariera din Berbeşti sunt legate tot de oameni, colegi pe care i-a pierdut în urma unor tragice evenimente. „Este un risc continuu în această muncă. Pleci de acasă sănătos, dar nu ştii niciodată, cu siguranţă, decă te vei mai întoarce... Eu sunt un norocos pentru că în atâţia ani de muncă la mină nu am avut niciun accident", completează tânărul. Oamenii sunt cei care fac munca în echipă mai frumoasă şi greutăţile mai uşor de suportat. „Am suferit mult după anumiţi colegi pe care i-am pierdut de-a lungul timpului. Te ataşezi uşor de persoanele pe care le ai în preajmă în fiecare zi şi apoi dintr-o dată dispar brusc... Dar viaţa mege
