Înainte de a vorbi de „Braşovul lui Răzvan Lucescu” este obligatoriu să redeschidem o rană adâncă a fotbalului braşovean, afluenţa scăzută a publicului la stadion. Partida cu Focşani a arătat un regres inexplicabil care ne face să ne întrebăm: chiar sunt braşovenii meteosensibili? În ultimele etape, stadionul „Silviu Ploieşteanu” a găzduit 5000 , chiar 6000 de spectatori, iar acum, la nici două săptămâni de la acele partide, vântul rece al toamnei târzii a găsit cu indulgenţă 1000 de suflete venite să îşi susţină echipa favorită. Motivele acestui regres ne scapă la această oră, având în vedere că a fost primul meci al „stegarilor” netelevizat, un meci în care gazdele promiteau spectacol. O partidă care venea după două demersuri de imagine care ar fi trebuit să dea roade: pe de-o parte acţiunea echipei FC Braşov la Liceul „Mircea Cristea” de a atrage liceeni lângă echipă şi a doua, cea a suporterilor care au sunat adunarea la o întâlnire la care s-au discutat metodele prin care publicul poate fi readus la stadion. Ei bine, cu siguranţă niciunul din demersuri nu a avut efectul scontat, şi atunci ne întrebăm (retoric, evident) pentru cine se zbate Răzvan Lucescu să aibă echipă din nou în prima ligă? Pentru cine luptă pe teren Ilyeş&co meci de meci ca să obţină cât mai multe puncte şi victorii? Pentru cine doreşte Ioan Neculaie să acopere tribunele stadionului şi să instaleze nocturna? Nu cumva pentru un oraş apatic, dezinteresat şi indolent în care şi cea mai mică grijă a omului e mai mare decât imaginea oraşului sau interesul pentru echipa fanion, ba chiar arogant când vine vorba de afinităţile pentru echipele bucureştene? Braşovul trebuie să se trezească şi să înţeleagă cadoul pe care l-a primit: FC Braşov 2007. Această echipă în structura actuală putea fi construită sub un alt nume în orice alt oraş al ţării cu Dinu Gheorghe şi Răzvan Lucescu la timonă. Răzvan a ales