EXCLUSIV. Un grup de francezi a trăit, timp de aproape o săptămână, printre romii din zona Paşcaniului. Sursa: CODRIN PRISECARUSursa: CODRIN PRISECARUSursa: CODRIN PRISECARUSursa: CODRIN PRISECARUSursa: CODRIN PRISECARU
1 /.
"Eu nu mai vreau să plec în Franţa, nu mai vreau să plec!", strigă, cu disperare aproape, Jonathan. E înfocat de la dans şi obrajii îi sunt la fel de roşii ca şi cămaşa pe care o poartă. E blond, cu ochii de un albastru şters, dar când se prinde în câte un dans drăcesc pe ritmuri ţigăneşti, e la fel de pasionat ca şi cei cărora li s-a alăturat în horă. Poate la fel de înverşunaţi au fost şi cei mânaţi de la spate să se întoarcă în România, când viaţa lor avea mai mult sens pe Coasta de Azur. Şi-au înghiţit umilinţa şi nu şi-au despachetat bagajele ca să se poată strecura înapoi.
Fără politică
Ca să-i înţeleagă mai bine şi ca să afle cum îi poate ajuta, un grup de opt francezi din Marsilia şi Toulon le-a luat urma ţiganilor şi a poposit, săptămâna trecută, în Paşcani. Aici, francezii au învăţat că e "shukar" să trăieşti în "ţigănie", să învârţi în mămăligă la plita din curte, să baţi la potcoave, să te plimbi cu căruţa, să-ţi vezi viitorul în zaţul cafelei şi, când ţi-e mai greu, să încingi un dans din buric, acolo unde te prinde vremea.
Nu au venit să facă politică, unii chiar preferă să nu aducă vorba de Nicholas Sarkozy, în timp ce alţii spun hotărât că nu-l susţin. Şi, dacă în centrul istoric al oraşelor de unde vin, romii s-au instalat cu mic cu mare, şi-au adjudecat colţurile de străzi unde pot cerşi sau locurile de unde pot aduna fier vechi, francezii nu poartă cu ei grija pentru estetica urbei lor.
Vor doar condiţii umane pentru cei care s-au hotărât peste noapte că nu mai vor să li se scrie în buletin "român". Jonathan are un singur crez, care e potrivit şi acum, la o altfel d
