Ceea ce se petrece in Coreea de Nord este extrem de ingrijorator. Cel mai ermetic inchis regim din lume, inarmat pana-n dinti si posesor de arme nucleare, a intrat in faza lichidarii propriilor corifei. Se anticipeaza varsari de sange in nomenclatura si nu doar acolo. Limbajul propagandei suna extrem de belicos. Glorificatul unchi de pana deunazi, numarul doi sau trei al satrapiei, Jang Song-thaek, a fost ucis ca o “reptila scarboasa”, “repugnant gunoi uman”, tradator vicios, bestie contrarevolutionara. Bunicul si tatal lui Kim Jong-un se fereau sa loveasca mortal in membrii” aristocratiei” de varf, se practica un comunism dinastic in care misticismul nationalist se combina cu un stalinism furibund. Initial, misteriosul “drag conducator”, acest Caligula scolit in Elvetia si cu o figura la fel de opaca precum o zeitate absconsa, o statuie hieratica, parea o simpla marioneta, o papusa in mainile acestui clan sinistru. Iata-l acum emancipat, gata sa izbeasca in oricine misca in front. Va continua macelul? Ori va fi el insusi suprimat intr-o reglare de conturi menita sa mentina o ultima urma de rationalitate in acest imperiu al nebuniei? Ce rol va juca marea vecina, China comunista? Este sfarsit sau inceput de domnie?
In momentul ungerii ritualice lui Kim Jong-un ca succesor al parintelui sau, in acele clipe de pseudo-disperare nationala, cu adolescenti izbindu-se cu pumnii in cap si cu femei batrane urland de durere, am scris despre probabila intensificare a unei inevitabile lupte pentru dominatie totala. Miza este puterea absoluta in mainile unui singur om, transformat in icoana, in Dumnezeu.Va fi eliminata si “iubita matusa”, Kim Kyong-hui? Unde si cand se va opri acest joc de-a masacrul? Va fi crutat macar un membru din camarila anterioara? Se pregatesc oare forte din interior sa puna capat acestui trium al paranoiei? Nu este vorba de Hamlet la Pyongyang, c