Sper ca in editorialul publicat ieri am limpezit lucrurile. Redactiile - cea centrala si cele locale - ale ziarului Ziua nu desfasoara nici un fel de ofensiva impotriva PNA. Si, cu atat mai putin, una programata si declansata ca urmare a faptului ca impotriva a doi jurnalisti de la Iasi a fost intocmit un simulacru de rechizitoriu.

Care, de altfel, nu va valora in instanta nici cat o ceapa degerata. De fapt, realitatea a fost rasturnata printr-un comunicat mincinos al PNA pentru care autorii vor trebui sa suporte rigorile legii.

Si nu este mai putin adevarat ca, in urma unor critici formulate pe parcursul a circa doi ani de zile, unii procurori PNA au reactionat, cum este cazul la Iasi sau la Oradea - exemplu pe care il urmeaza si Amarie - amenintand redactori ai ziarului sau chiar incercand sa le insceneze diverse probe, vezi-Doamne, acuzatoare. Din acest punct de vedere, discutia este inutila.

Vom continua sa semnalam ilegalitati si abuzuri fara a ne lasa intimidati. Si punct.

Este cat se poate de firesc sa fim preocupati de diminuarea criminalitatii economico-financiare si a marii coruptii. Si de aceea am fost critici, dar am si sustinut statutul magistratului PNA. El trebuie sa fie independent si suficient de puternic pentru a respinge orice imixtiune asupra anchetei pe care o declanseaza.

Dar trebuie sa fie, in acelasi timp, si un bun profesionist, capabil sa instrumenteze o cauza in limitele normelor legale. Si, in fine, este obligatoriu ca magistratul PNA sa nu faca el insusi parte din grupuri de interese de tip mafiot. Sa vedem, din aceasta perspectiva, ce ne arata realitatea asa cum o descopera, in teren, ziaristii de investigatie.

Inainte de a intra in detalii, voi spune ca, daca PNA trebuie sa-si localizeze cel mai important dusman, acesta va fi identificat, in mod straniu, mai intai in