Cum sa faci biografia unui personaj atit de putin eroic? Nici un baiat rau cu totul, dar nici un personaj exemplar. Am participat de curind la un simpozion in care cineva a vorbit despre antisemitismul lui Nicolae Ionescu, fostul profesor (si rector, pentru citeva luni!) al Universitatii din Iasi, plecind de la discursurile sale parlamentare. La sugestia unui politolog american al carui nume nu l-am retinut, autorul lega nationalismul sau antisemit de cel interbelic, via Eminescu si A.C. Cuza. M-a uimit insa ca in rest nu parea sa stie prea multe despre personajul istoric respectiv. Nici nu prea avea cum. Despre Nicolae Ionescu aproape ca nu s-a scris nimic. Oricum, nimic cu caracter monografic. Putinele referinte in memoria culturala il indica mai ales ca frate al agronomului Ion Ionescu de la Brad. Aceasta uitare este frapanta, dar intrucitva exemplara. Chiar igienica. As spune ca istoria este uneori de o cruzime inteleapta. Nicolae Ionescu a fost un personaj marcant in epoca sa, poate unul dintre cei mai influenti ieseni din a doua jumatate a secolului XIX. Pasoptist cu studii de drept la Paris, unionist de prim-plan, a fost unul dintre profesorii care au fondat Universitatea din Iasi, prin 1859-1860, inainte ca Mihail Kogalniceanu, mai intii, iar apoi Al.I. Cuza sa semneze decretele de infiintare, in toamna lui 1860. A fost ales rector, dupa mai multe tentative, in februarie 1864, in circumstante agitate, dar va fi invins citeva luni mai tirziu, la urmatoarele alegeri, de tinarul Titu Maiorescu, care nu avea atunci decit 24 de ani si mai putin de un an de profesorat la Universitate. Se va razbuna, de altfel, cumplit pe Maiorescu, un an mai tirziu, antrenindu-l, printr-o calomnie puerila, intr-un teribil scandal de imoralitate, care era sa-l coste pe acesta infinit mai mult decit ne putem imagina astazi. A predat la Universitate disciplina Istorie universala timp