Foto: Thinkstock Nu reuşiţi să obţineţi un loc de muncă? Aveţi un conflict în familie? Aveţi probleme de comunicare la birou? V-aţi certat cu cel mai bun prieten? Vă este frică să vorbiţi în public? Psihoterapia prin programare neurolingvistică vă poate ajuta să depăşiţi aceste dificultăţi. În ciuda denumirii complicate, această terapie este una simplă şi de scurtă durată. Iată cum explică programarea neurolingvistică psihologul Ştefania D. Niţă, preşedintele Asociaţiei Române de Psihanaliză de Cuplu şi Familie.
Explicaţii şi exemple
Această formă de terapie are trei componente: partea neurologică – sistemul nervos care reprezintă capacitatea noastră de a recepta stimulii cu care interacţionăm în permanenţă, partea lingvistică – capacitatea de a ne folosi limbajul pentru a comunica trăirile, emoţiile, senzaţiile pe care le percepem cu ajutorul sistemului nervos, programarea mentală – capacitatea de a ne programa la nivel mental pentru schimbarea anumitor scheme de gândire care se pot dovedi dăunătoare cu altele pozitive.
Să luăm ca exemplu frica de întuneric. Percepem stimulul – întunericul – la nivel neurologic, ceea ce trezeşte în noi senzaţia de teamă, care la rândul ei antrenează manifestări fizice: ne bate inima, tremurăm, fugim. Pe parcursul terapiei verbalizăm toate aceste senzaţii şi emoţii, realizăm împreună cu psihoterapeutul un tablou al comportamentului şi gândurilor pe care le avem în această situaţie, căutăm motivele pentru care apar manifestările respective. În ultima etapă, pentru schimbarea acestui comportament, intervine programarea mentală. Exersăm împreună cu psihoterapeutul scheme de gândire pozitivă, care vor fi repetate pe parcursul câtorva şedinţe, astfel încât gândul iniţial "mi-e frică de întuneric" se transformă într-un gând pozitiv "întunericul e bun pentru că mă ajută să dorm".
Un alt exemplu: eşecul în
