Dacă România s-ar da de trei ori peste cap şi s-ar transforma, până în primăvara anului viitor, în ţara ideală de trăit, atunci partidul premierului Emil Boc ar câştiga alegerile. Cum însă miracolul românesc este posibil să nu se întâmple vreodată, PDL îşi va lua rămas bun de la guvernare, în toamna lui 2012, pentru o bună perioadă de vreme. Ultima sa speranţă de a se păstra la putere moare odată cu formarea alianţei electorale PSD-PNL-PC (Agenda 2019), care, în două luni, se va înscrie la tribunal. "Va fi o perioadă foarte dificilă pentru noi, dar ne vom duce crucea!", exclama vicele pedelist Cezar Preda, anticipând că nu mai este nimic de făcut.

Ultimele sondaje de opinie arată că cele trei partide de opoziţie adună peste 50 la sută dintre voturile alegătorilor, în timp ce PDL nu trece de 18 la sută. Să presupunem că măsurătorile nu reflectă întocmai realitatea electorală de azi şi, cu atât mai puţin, pe cea de peste un an, că procentele Opoziţiei sunt umflate, iar PDL stă pe teren mai bine decât în grafic. Chiar şi cu acest amendament, un lucru nu se poate nega şi anume că partidul de guvernământ se află în urma PSD şi PNL şi, dacă i-ar fi foarte greu ca, într-un an şi jumătate, să-l egaleze sau să-l depăşească pe vreunul dintre ele, îi va fi imposibil să le surclaseze luate împreună. Situaţia din 2008 - când, obţinând un mandat în plus faţă de PSD, a fost declarat câştigător şi i s-a încredinţat formarea guvernului - este departe de a se repeta, iar, de această dată, şi crearea unei majorităţi parlamentare în jurul său este sortită eşecului, fiindcă nu i-a mai rămas decât UDMR, care, eventual, să-i stea alături. Dacă alianţa PSD-PNL-PC ia peste 50 la sută din voturi, preşedintele Traian Băsescu, respectând Constituţia şi voinţa populară, trebuie să-i dea acesteia guvernarea pe mână. Dacă nicio forţă politică nu are majoritatea, atunci şeful statului - p