Potrivit cotidianului britanic The Indepedent, chiar dacă guvernul francez a invocat în favoarea expulzării faptul că taberele de romi au devenit un focar al traficului de persoane, al prostituţiei şi al infracţionalităţii, criticii au detectat în spatele acestor măsuri încercarea preşedintelui Sarkozy de a distrage atenţia publicului de la problemele cu care se confruntă conducerea sa. Dacă acest lucru este adevărat, atunci nu ar fi nimic nou sub soare, crede The Independent, citat de Agerpres. Imigranţii ajung adesea să fie consideraţi ţapi ispăşitori, mai ales în perioadele de stres economic.
Franţa nu ar fi prin urmare singura ţară care ar recurge la o astfel de strategie. Italia, spre exemplu, şi-a hărţuit şi deportat imigranţii romi de mai mulţi ani. De asemenea, în SUA se poartă în acest moment o dispută legală cu privire la o lege adoptată de către guvernul statului Arizona care oferă poliţiei dreptul de a cere actele de identitate în scopul detectării imigranţilor ilegali din Mexic.
Ipocrizia este mare, scrie cotidianul britanic, amintind că tatăl preşedintelui Sarkozy a fost un aristocrat maghiar, care a fugit în Franţa după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar ipocrizia nu se limitează la politicieni. Cele mai multe naţiuni avansate din punct de vedere economic - Australia şi America mai presus de toate - au fost îmbogăţite de imigranţi, adaugă The Independent.
Adepţii unei abordări politice dure au parte de o vara agitată, scrie şi Der Spiegel, care atenţionează la rândul său că 'Sarkozy şi-a găsit un ţap ispăşitor' şi că ofensiva franceză împotriva romilor nu este străină de calculul politic. Ministrul de Interne, Brice Hortefeux, unul dintre campionii expulzărilor, şi-a trâmbiţat succesul răsunător. Guvernul vrea să afişeze o determinare încapăţânată în politicile sale vizând romii. Hortefeux nu este singurul membru al cabinetului ca