Nişte hahalere, mangafale penibile, asta au fost jucătorii lui Rapid după jignitorul - la adresa suporterilor - meci prestat pe Dinamo şi pierdut cu 3-2.
Dacă în urma unui egal acasă, Şumudică a pus „cadavrele" să se reantreneze în nocturnă, acum eu i-aş pune pe garizi să-noate cu fundurili goale prin cuburi de gheaţă, până li se solidifică fundu' şi biluţele li se fac trandafiraşi... Nesimţiţii, care se vedeau cu sacii-n căruţă la 2-0! Uitând, mangafalele, că sunt pe Dinamo, nu în altă parte! Poate că-s nedrept, dar eu nu l-aş pupa pe Herea pentru cele două goluri date, ci l-aş bate pentru cele, tot două!, ratate.
Care puse şi lângă ocazia cvasiabsentului Sburlea făceau cinci, şi se termina meciul. La pauză. Mă veţi crede nebun, dar şi dacă aveau cinci, la cât de mămăligi pârţăgoase au intrat după recreaţie, puţoii giuleşteni, tot la înfrângere ajungeau! Ruşine! A fost un meci nebun.
Ca şi reacţia Grofului ratat de la Cluj, care a început să dea tendenţions din bucuţele feţii, echimozată în pastel de prună fiartă: ce tupeu scârbavnic, ca după ce tragi cu anii sforile în fotbal, în „sistem" cum spune cineva; după ce jepcăreşti hălci de campionate cu pletora de vasali din arbitraj, tu să ceri scoaterea unui arbitru! Ce tupeu!
Putea să o facă oricine, până şi Jiji!, dar nu acest Bucifal de Mureş, scormonitor de lumină, doctor de subterane, miner fruntaş, dezvirginator, ctitor de noi galerii şi abataje pentru arbitraje. La gafele făcute de Teo Crăciunescu, căci le-a comis!, dumnealui Marele Alb-murdar de vechea zgură ceferistă, pătat cu vişiniul de la 1907 - era ultima trompetă. Adevărul care bate, bate: boc-boc!, la porţile portocalii ale Napocăi, în restul ţării s-a transformat în ură. Ţin cu poporul. Haide, „U"!
