După ce, în ediția de ieri a cotidianului nostru, Ilinca Colniceanu, de 68 de ani, din satul Cerbu, comuna Jitia, a împărtășit cititorilor câteva din secretele vindecării unor suferințe trupești cu ajutorul plantelor, astăzi contină să dezvăluie din priceperea ei atenționând, totuși, că în zilele nostre, „folosirea procedeelor naturiste nu trebuie să excludă consultul și recomandările medicului, ci să vină în completare”. Femeia a învățat din ce se prepară leacurile băbești de la bunica sa, „de nevoie. Locuiam în cătunul zis «Sub piatră», din satul Pleși, comunca Bisoca, o văgăună departe pe atunci de alte așezări în care să existe doctori... Așa că acolo se născuse o adevărată tradiție pentru plante vindecătoare. Nu mergea omul la medic. Când se întâmpla ceva, fugea la moașă, adică la bunica mea, care avea pregătite tot felul de leacuri băbești care știau că îl va face bine. La început eu n-am crezut în ele, dar cu timpul, după ce am văzut cât bine fac plantele oamenilor, m-am îndrăgostit de ele!”, a mărturisit Ilinca. Prima parte a acestui articol o puteți reciti accesând http://www.monitorulvn.ro/articole/video-si-galerie-foto-leacuri-babesti-pentru-suferin-e-trupesti-de-la-tamaduitoarea-din-jitia-i_2_152889.html

Te doare urechea, ai făcut roșu-n gât sau te chinuie rău vreo măsea? Tanti Ilinca are leac pentru toate și s-a îngrijit din primăvară până-n toamnă să adune, să usuce și să pună la păstrare, în săculeți de pânză agățați pe pereții cămăruței sale, toate plantele de leac dăruite oamenilor de Dumnezeu, din moși strămoși. „Pentru dureri de urechi, vara, bunica mea pisa brusture dulce, îl încălzea deasupra unei cratițe în care fierbea apă, îl storcea și picura cu ajutorul unui sfredel, că pe atunci nu erau pipete, în urechea omului. Câte 9 picături de trei ori pe zi. Pisătura ce rămânea i-o punea după ureche sau pe ureche, pe o cârp